Chin si oroare

Intr-o nocturna plictiseala „surfam” pe internet, mai exact pe facebook. Nimeni nu era online pentru a conversa, asa ca imi spun: „i-a sa vedem ce prieteni are C.” Pagina 1: scroll, scroll- nimic interesant; Pagina 2: scroll, scroll, back, back-cine o fi acest A.D.? Pare interesant, asa ca-i las un offline lui C.
-Cine e A.D.?
A doua zi nici nu intru bine pe „mess” ca ma abordeaza C:
- Ce faci fata imi verifici prietenii de pe facebook?:)))
- Da, e dragut. Cine e?
- E un regizor, a facut filmul X.
- Hmmmmm…..
Trei saptamani mai tarziu….
Eram la serviciu si ma uitam pe fluxul de stiri..cand ce sa vezi…o stire interesanta …”A.D. a castigat un premiu..ocazie cu care va avea o proiectie in Bucuresti”. Nici nu am terminat de citit bine stirea ca eram hotarata sa fiu prezenta.
Ziua marelui eveniment…..
M-am trezit de dimineata pentru ca, na, aveam multe de facut…de la castraveti pe fata, la alegerea unei tinute, toate trebuiau sa fie impecabilele….mai ales ca nu puteam sa ma duc prea gatitata tinand cont ca proiectia se tinea la MTR in aer liber….iar publicul il stiam deja….domnisoarele „bio-hand made”. Dupa multe ore de chin si oroare…m-a hotarat la o tinuta care sa ii atraga privirea intr-un sens pozitiv( zic eu).
Am ajuns la MTR si brusc mi-am dat seama …am pierdut o zi intrega sa ma gatesc dar…nici macar un minut ca sa fac ceva cu adevarat important…De exemplu, sa ma mai uit o data la poza lui ca sa-l pot recunoaste!!!!!
M-am asezat pe o banca si incercam din rasputeri sa-mi aduc aminte cum arata…inutil, in afara de faptul ca mi-a placut atunci pe moment nu-mi mai aduceam aminte nimic. Asa ca resemnata am inceput sa ma uit in jur poate cine stie, imi aduc aminte…..nimic, putea fi oricare. Ma uit in spate, o tipa se ridica si saruta pe obraz un baiat dragut care statea langa proiector… ma uit la el ..el se uita la mine…si ma gandeam oare el sa fie A.D.? Sa-i zambesc sau sa nu-i zambesc?...Da-l in ma-sa, poate ma aleg cu proiectionistul care mai are si prietena. Asa ca nu-i zambesc si-mi intorc privirea catre ecran. La finalul filmului…stupoare..proiectionistul se ridica si spune:
-Sunt A.D.
Eram pe jos…Doamne de ce nu i-am zambit????!!!!

De plastic si de carton!

Traim in secolul vitezei! Aici conteaza superficialitatea si etichetele. Nimeni nu mai are timp sa depaseasca barierele si sa ajunga sa cunoasca un om. Ceea ce nu ma derajeaza, pentru ca am spus-o si o mai spun „daca am trait pana acum fara tine, pot sa o fac si de acum inainte” prin urmare nu ma intereseaza ce crezi despre mine, atata timp cat ma simt bine in pielea mea. Problemele par sa rasara, in cazul meu, atunci cand iti faci propria descriere. Aici nu neg, ma deranjeaza ipocrizia, dar si mai mult de atat, cred ca ma deranjeaza frustrarea. Care dupa mine este cea mai cumplita boala. Ghinionul este ca sunt din ce in ce mai multi oameni frustrati, iar boala pare sa le afecteze mai mult pe femei. De la „pitzipoance”, pe care eu le numesc de plastic, pana la „intelectuale", pe care (ai dedus) le numesc de carton.
Depre prima categorie nu o sa ma obosesc sa vorbesc pentru ca le stim cu totii, am tot vorbit despre ele …si se pare degeaba..n-au inteles!
A doua categorie in schimb a luat amploare ca un fel de manifest fata de prima categorie! De ce au simtit nevoia sa se delimiteze, n-o sa inteleg niciodata. Poate se simteau vulnerabile, poate pentru ca exteriorul lasa de dorit si au simtit nevoia sa se apere cumva. Eu cred ca au facut-o din frustrare. Pun pariu ca sunt fetele alea pe care toata lumea in liceu le numea tocilare. Incapabile sa formeze o idee personala care sa stea in picioare, dar care puteau recita intreg cursul lui Nenitescu. Le recunosti usor, vin cu replici de genul: „numai blonda vopsita sa nu fii” sau „uite-o si pe blonda asta”. Din propria-mi experienta pot spune ca am intalnit si blonde, si satene, si roscate si brunete care erau …sa spunem mai putin dotate la mansarda, prin urmare o astfel de remarca nu poate arata decat faptul ca te simti inferioara. Este discriminatorie si rautacioasa. Faptul ca ai absolvit o facultate, ai citit 300 de carti si ai parul saten …(am o surpriza pentru tine) nu te face intelectuala!(ha!) Nici faptul ca ai publicat o carte nu te face mai desteapta…daca mai astepti putin vei vedea ca si Paris Hilton va publica o carte(cred). Si ca sa te simti si mai prost, tu frustrata mica ce esti, iti garantez ca Paris va vinde mai multe exemplare ca tine.
Prin urmare, ma bucur ca nu fac parte din categoria celor care cred ca poti echivala simplul dus cu o tona de sclipici si ma bucur in egala masura ca nu fac parte din categoria celor care se imbraca cu orice vechitura care le cade prin mana si spun „eu sunt o intelectuala, nu pun pret pe felul in care arat”(bai, ma lasi). Oricum, le urez ambelor categorii: O zi buna!